Raportul de țară al Comisiei Europene pentru 2023 privind România oferă o analiză cuprinzătoare a evoluțiilor economice, fiscale și sociale ale țării, evidențiind atât progresul, cât și provocările structurale persistente. În 2022, economia României a demonstrat rezistență, înregistrând o rată de creștere reală a PIB-ului de 4,7%. Această expansiune a fost alimentată în mare măsură de consumul și investițiile private puternice, în ciuda unui context internațional advers modelat de inflația în creștere, incertitudinea globală și consecințele economice de la invazia Ucrainei de către Rusia. Cu toate acestea, în perspectiva anilor 2023 și 2024, creșterea economică este de așteptat să se modereze la aproximativ 3–3,5%, din cauza înăspririi condițiilor financiare, a slăbirii cererii externe și a impactului continuu al inflației crescute. Cu toate acestea, se anticipează că investițiile publice și private, în special prin intermediul programelor finanțate de UE, cum ar fi Facilitatea de redresare și reziliență (RRF), vor juca un rol esențial în susținerea activității economice.

Poziția externă a României rămâne vulnerabilă, cu un deficit de cont curent semnificativ de 9,3% din PIB în 2022, cauzat de un decalaj comercial tot mai mare, unde importurile au depășit exporturile. Pe plan fiscal, deficitul s-a redus ușor la 6,2% din PIB, beneficiind de venituri crescute pe fondul inflației ridicate și al activității economice puternice. Cu toate acestea, vor fi necesare eforturi suplimentare de consolidare pentru a reduce deficitul sub pragul de 3% impus de regulile fiscale ale UE. Fără măsuri corective suplimentare, România riscă să nu atingă țintele stabilite prin procedura de deficit excesiv aflată în derulare. Costurile relativ ridicate ale împrumuturilor ale țării, reflectate în a doua cea mai mare diferență a randamentului obligațiunilor din UE, subliniază îngrijorarea investitorilor, în ciuda ratingului actual de rating de investiție.

Inflația a atins o medie anuală de 12% în 2022, presiunile prețurilor fiind deosebit de puternice la energie și alimente. Deși se preconizează că inflația generală va scădea până la aproximativ 9,7% în 2023, inflația de bază rămâne ridicată, iar creșterea prețurilor a devenit mai larg integrată în economie. Măsuri precum extinderea plafonurilor prețurilor la energie până în 2025 au oferit o ușurare temporară gospodăriilor, dar ridică și întrebări cu privire la sustenabilitatea fiscală pe termen lung și la distorsiunile pieței.

Disparitățile structurale rămân o provocare centrală pentru România, în special diferențele regionale mari de productivitate și venit. De exemplu, în timp ce București-Ilfov a înregistrat niveluri de productivitate de 162% din media UE, regiunea Nord-Est a rămas în urmă cu doar 51%. Astfel de inegalități sunt strâns legate de dezvoltarea inegală a infrastructurii, de lipsa forței de muncă calificate și de declinul demografic persistent în regiunile rurale și mai puțin dezvoltate. Deși rata națională de ocupare a crescut modest de la 67,1% la 68,5% în 2022, iar șomajul a scăzut la 5,6%, aceste cifre agregate maschează disparități profunde în funcție de regiune, nivel de educație și grup de vârstă.

Dinamica salariilor reflectă și impactul presiunilor inflaționiste. În 2022, salariile nominale au crescut cu 13,4%, dar salariile reale au scăzut ușor din cauza erodării puterii de cumpărare. Guvernul a răspuns majorând salariul minim brut la începutul anului 2023 la 3.000 lei (aproximativ 610 euro) și la 4.000 lei (813 euro) în sectorul construcțiilor. În ciuda acestor creșteri, România continuă să se confrunte cu rate ridicate ale sărăciei în muncă, care au fost de 15,2% în 2021 – cea mai mare din Uniunea Europeană. Acest lucru este exacerbat de o structură fiscală care pune o povară grea pentru persoanele cu venituri mici.

Incluziunea socială și accesul la educație și formare de calitate rămân probleme persistente. Rata din România a tinerilor care nu urmează educație, angajare sau formare (NEET) este printre cele mai ridicate din UE, cu 19,8%, cu disparități deosebit de mari care afectează comunitatea de romi și femeile. Sistemul de învățământ se luptă să alinieze competențele absolvenților cu nevoile pieței muncii. De exemplu, doar 8,4% dintre absolvenții de educație și formare profesională beneficiază de oportunități de învățare la locul de muncă și există o nepotrivire notabilă a competențelor atât pe piețele muncii urbane, cât și pe cele rurale.

Politica energetică din România a căpătat o importanță sporită pe fondul preocupărilor mai largi ale Europei privind securitatea energetică. Guvernul a introdus plafoane largi ale prețurilor la energie și noi măsuri de impozitare, inclusiv taxe excepționale și o contribuție de solidaritate din partea sectorului energetic. În timp ce dependența României de gazul rusesc este relativ limitată datorită producției sale interne și a mixului energetic divers, țara continuă să se confrunte cu provocări structurale în asigurarea unei tranziții energetice echitabile și durabile.

În concluzie, în timp ce România a făcut progrese notabile în susținerea creșterii și gestionarea șocurilor inflaționiste, țara se confruntă cu provocări durabile în materie de disciplina fiscală, incluziune socială, coeziunea regională și modernizarea sistemelor sale de educație și muncă. Abordarea acestor probleme va fi crucială pentru a asigura o cale de dezvoltare echilibrată și rezistentă, mai ales că România continuă să beneficieze de niveluri fără precedent de sprijin financiar din partea UE.